Avantajele ozonului pentru fermele piscicole

O fermă piscicolă este acea fermă care se ocupă de creșterea peștelui în bazine speciale sau locuri special amenajate pentru această activitate, pentru a fi dat spre consum.

Speciile de pește care se întâlnesc cel mai des în fermele piscicole sunt crapul, păstrăvul, somonul și somnul dar această listă nu este exclusivă. În funcție de zonă și de amenajarea disponibilă, și alte specii pot fi crescute în captivitate.

Rolul acestor ferme este să suplimenteze oferta de pește pentru consum și să reducă pescuitul în sălbăticie. Cererea de carne și produse din pește a crescut la nivel global, lucru care amenință speciile care trăiesc în râuri, mări și oceane. Astfel, crescând populații întregi de pești în captivitate, este protejat echilibrul vieții în natură.

În funcție de numărul de pești și modul de hrănire, fermele piscicole sunt în general de 2 tipuri:

• Ferme unde se practică acvacultura extensivă;
• Ferme unde se practică acvacultura intensivă.

În fermele unde se practică acvacultura extensivă, populația de pește este limitată de cantitatea de hrană existentă din surse naturale ca: zooplanctonul și/sau fitoplanctonul. În acest tip de ferme există pericolul creșterii explozive de alge care, odată ajunse în deficiență de nutrienți, mor și eliberează substanțe nocive pentru pești.

În acvacultura intensivă, populația de pește nu este limitată decât de nivelul de oxigen existent în bazin. În acest caz, peștii sunt hrăniți cu hrană specială, creată în mod artificial. O populație densă de pești duce la riscuri de sănătate cum sunt: păduchii, diverse ciuperci, viermi intestinali, bacterii și protozoare.

Aceste probleme pot fi evitate prin controlul mai multor factori cum sunt:

• Calitatea apei în ceea ce privește nivelul de oxigen, amoniu, nitriți și altele;
• Nivelul stresului cauzat de densitate;
• O monitorizare atentă și personal specializat pe asemenea probleme.

Aspecte importante în proiectarea și construcția unei ferme piscicole

Fermele piscicole variază ca dimensiune. Se poate porni de la un bazin în spatele casei dacă condițiile de mediu sunt favorabile și se poate ajunge la numeroase bazine întinse pe suprafețe mari. Indiferent de dimensiune, principiile de proiectare și construire sunt aceleași, în funcție de tipul de pește care va crește în fermă.

Pentru ca totul să funcționeze corect, faza de planificare și proiectare este extraordinar de importantă. În timpul acestei faze se stabilesc aspecte importante care pot afecta viața peștelui în mod negativ dacă nu sunt luate în considerare. Astfel, acum se stabilesc aspecte ca:

• Tipul de teren pe care va fi construită ferma și locația – acest pas este extrem de important deoarece locația și tipul de sol sunt factori principali de succes. Calitatea solului se referă la faptul că acesta trebuie sa fie cel puțin 20% argilos pentru o mai bună retenție de apă. De asemenea, trebuie să existe ridicături și pante pentru îmbunătățirea scurgerii de apă. Zonele ușor inundabile nu sunt recomandate.  
• Flux constant și suficient de apă în toate sezoanele – volumul de apă este foarte important și trebuie să fie direct proporțional cu dimensiunea fermei pe care vrei să o construiești.Peștele are nevoie de apă proaspătă și de calitate pentru a supraviețui și a se dezvolta, așadar calitatea și cantitatea apei sunt extrem de importante.
• Calitatea apei – pentru aceasta se fac studii de fezabilitate care să determine temperatura acesteia în toate sezoanele, pH-ul și nivelul de oxigen.
  De asemenea se testează și posibilitatea ca apa să fie poluată cu agenți patogeni, metale grele, pesticide, fungicide sau ierbicide.
• Cantitatea de pește care se dorește să fie obținută din ferma respectivă – acesta este un alt factor de care depinde dimensiunea fermei.
  Acest factor în combinație cu dimensiunea peștelui în timp ce trece prin diverse faze de dezvoltare (în funcție de specie) și cantitatea disponibilă de apă vor determina dimensiunea maximă a fermei.
• Echipamentele și materialele necesare pentru construirea fermei – acestea sunt de asemenea stabilite în faza de planificare pentru a putea calcula un buget estimativ al investiției.

După ce factorii importanți au fost stabiliți și măsurătorile necesare au fost făcute, dacă situl este considerat eligibil, încep lucrările de proiectare și schițare a fermei. Toate acestea necesită personal specializat și echipamente în concordanță cu specificațiile UE.

Sisteme de curățare și menținere a sănătății peștelui

Pentru ca populația de pește să se dezvolte în mod sănătos și cât mai natural, bazinele de pește trebuie dotate cu diverse sisteme de filtrare și curățare a apei. Astfel, în cadrul unei ferme piscicole se vor regăsi diverse filtre și sisteme de curățare și igienizare a mediului.

• Filtre mecanice – acestea sunt realizate din inox sau propilenă pentru a elimina riscul de contaminare a apei cu materiale toxice. Aceste filtre sunt foarte eficiente în tratarea apei și eliminarea impurităților pe care peștii sau alți factori externi le introduc în apă;
• Filtre de burete și de nisip – utilizate pentru a filtra apa de impuritățile grosiere și solidele filtrabile. Aceste filtre sunt mult mai fine și sunt eficiente în a îndepărta acele solide care nu au fost preluate de filtrele mecanice;
• Filtre biologice – sunt folosite pentru nitrificarea mediului și asigură înmulțirea controlată a microorganismelor necesare pentru creșterea și dezvoltarea corectă a peștelui;
• Sterilizatoare UV – elimină agenții patogeni existenți în apă și asigură peștilor un trai sănătos;
• Pompe submersibile – sunt utilizate pentru a pompa apele uzate care trebuiesc înlocuite;
• Sisteme de recirculare a apei – acestea se folosesc pentru a reutiliza apa uzată din bazine;
• Generatoare de oxigen – sisteme utilizate pentru a îmbunătăți randamentul producției prin asigurarea calității mediului de creștere.

Utilizarea ozonului în fermele piscicole

Sistemele tradiționale de filtrare sunt foarte eficiente împotriva impurităților solide de dimensiuni mari și mijlocii însă nu sunt capabile să filtreze și solidele coloidale. Acestea se prezintă sub formă de microorganisme de dimensiuni atât de mici încât filtrele mecanice nu le pot prelua. O parte din acestea (amoniu și nitriți) sunt distruse de biofiltre prin nitrificare, însă nici acestea nu reușesc să dezactiveze toți agenții patogeni dintr-o fermă piscicolă.

Pe măsură ce peștele se dezvoltă, nivelul de solide coloidale crește ceea ce duce la scăderea performanței bacteriilor nitrificatoare din biofiltre. Acest lucru duce la creșterea nivelului de nitriți care implicit duce la creșterea cerinței de oxigen și a stresului la care este supusă populația de pește. Toate acestea duc în timp la pierderi de producție deoarece peștele nu poate supraviețui într-un astfel de mediu.

Cea mai eficientă metodă care se aplică pentru a scăpa de toate aceste probleme este ozonizarea mediului prin adăugarea de ozon în apă.

Ozonul este cel mai puternic oxidant existent pe piață la ora actuală și acționează fără a lăsa reziduuri în apă sau a afecta sănătatea și mediul peștelui. Acesta acționează la nivel molecular prin cedarea unui atom de oxigen atunci când întâlnește agenți patogeni în apă (indiferent de dimensiune). Aceasta duce le dezactivarea și eliminarea completă a bacteriilor, ciupercilor, protozoarelor sau alți agenți patogeni care afectează mediul subacvatic artificial.

Un alt efect benefic al ozonului este microflocularea – aceasta înseamnă că agenții patogeni care sunt prea mici pentru a fi detectați de filtre sunt forțați să se unească în grupuri, formând o structură destul de mare pentru a putea fi preluați de filtrele mecanice.

Nivelul de amoniu și nitriți este scăzut prin oxidare și transformarea acestora în nitrați. Ozonul este de asemenea foarte eficient în înlăturarea biofilmului (microorganisme depuse în straturi pe pereții bazinului) și al algelor.

Ozonul este foarte eficient în înlăturarea a peste 99% din bacteriile și virusurile prezente în mediul subacvatic și duce la creșterea nivelului de oxigen în apă. Este de asemenea foarte ușor de folosit deoarece nu necesită stocare. Ozonul este produs pe loc și, pe lângă toate beneficiile menționate, duce la creșterea clarității apei.

În concluzie:

Ozonul are un impact major în activitatea fermelor de piscicultură și reglementările din ultima decadă îl recomandă ca fiind unul dintre cei mai buni și puternici agenți oxidanți pentru astfel de activități.

Dacă nivelul acestuia este controlat cu atenție, mediul de creștere va fi curat iar sănătatea și dezvoltarea populației de pește nu vor fi afectate.